Râma ucigașă, de 425 de milioane de ani. Descoperirea făcută de oamenii de știință
O fosilă a unei râme a fost descris recent, estimat a avea aproximativ 425 de milioane de ani, marcând cea mai tânără specie din grupul său care a fost clasificată.
Prădătorul carnivor, care săpa prin sediment, a fost descoperit în Leintwardine, Herefordshire și a fost numit Radnorscolex latus de către oamenii de știință de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.
Se deplasa ca un acordeon
Se crede că viermele Radnorscolex se deplasa pe fundul mării ca un acordeon, folosind un set de dinți ascuțiți și cârlige pe cap pentru a se ancora în timp ce se târa.
Mecanismul său de hrănire a fost comparat cu cel al viermilor de nisip din Dune, consumând orice creatură suficient de ghinionistă să-i iasă în cale.
Descrierea este nouă pentru știință, dar fosila a fost descoperită de ceva timp, găsită undeva prin anii 1920 dintr-o carieră victoriană dezafectată din Herefordshire, Marea Britanie.
A fost studiată la momentul descoperirii, dar fără tehnologia avansată disponibilă astăzi, cercetătorii din acea perioadă nu au reușit să înțeleagă pe deplin ceea ce aveau în față.
Tehnica avansată a făcut un pic e lumină în ceea ce privește acest mister
Cu ajutorul tehnologiei avansate de scanare, echipa actuală de oameni de știință a reușit să descrie viermele și să descopere indicii despre poziția sa în ecosistem. Se pare că Radnorscolex era remarcabil chiar și în perioada sa de glorie.
„Ceea ce am găsit este destul de rar, în sensul că putem privi echivalentul unui fosil viu de astăzi, dar din perspectiva Silurianului,” a explicat Howard.
„La fel cum vedem azi coelacanții sau crabi potcoavă, grupuri care au existat de foarte mult timp și care apar ca fosile foarte vechi, dar care sunt relativ neschimbate milioane de ani mai târziu în prezent”, a mai spus el.
„Știm că această fosilă a fost studiată în 1920, dar fără tehnologia avansată pe care o avem astăzi, folosind tehnici de imagistică de ultimă generație, nu au putut să le descrie la fel de precis și exact cum putem noi acum. Sperăm că acest studiu pune bazele pentru cercetările viitoare asupra paleoscolecidilor din Silurian”, a concluzionat.